Istoricul localităţii

Istoricul Comunei pătrunde adânc până în preistorie. Constantin Moisil, într-o "Privire asupra antichităților preistorice din România-Stațiuni preistorice ", publicată în anul 1910. în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, după ce prezintă cateva stațiuni din Prahova,precizează ca " harta lui Tocileascu mai indică în acest județ și alte stațiuni, printre care se numără și Nedelea (p. 121). La rândul său, Dicționarul geografic al județului Prahova menționează că la Movila Chesarului s-au găsit urme de ziduri vechi, săgeți, arcuri vechi și oseminte.pe malul Prahovei, fapt amintit și de O.G Lecca, în Dicșionarul istoric, arheologic și geografic al României.

Autorii au mai recurs la documente, înscrisuri, referiri și precizări din alte lucrări monografice aflate la Biblioteca Județeană " Nicolae Iorga" Ploiești precum și în proprietatea unor intelectuali din comună.

Cele mai vechi informații privind alcătuirea administrativă din acest teritoriu se găsesc în Mare Dicționar Geografic al României, de G.I Lahovari, în care se vorbește despre " Aricești, comună rurală, plasa Filipești, județul Prahova, a carei parte nordică se mai numește și Stoenești". G.I Lahovari amintește că " la sfârșitul veacului XIX exista Ariceștii de Jos, mahala,fâcea parte din comuna rurală Ariceștii, plasa Filipești, județul Prahova; Ariceștii de Sus, mahala, făcea parte din comuna rurală Ariceștii, plasa Filipești, județul Prahova-aici reședința comunei; Buda,sație de drum de fier, comuna Păulești, pe linia Ploiești-Predeal, între stațiile Ploiești și Băicoi; Nedelea, comună rurală, plasa Filipești, județul Prahova."

Privind administrația publică locală se spune:"despre istoricul acestei comune se știe că la sfârșitul secolului XIX exista mahala Ariceștii de Jos, comună rurală, aparținând de plasa Filipești", despre "satul Nedelea se spune că, în anul 1792, câteva familii de oieri din Transilvania au trecut cu oile în România și s-au așezat pe moșia Filipească, pe malul stâng al râului Prahova, unde se afla decât o cârciumioară, numită Nedelea, în jurul căreia s-a așezat unul dintre oieri, pe ume Ioachim, care era știutor de carte și a fost numit preot, punând temelia bisericii "

În continuarea acestui document, adăugăm concluzile profesorului Elena Necula, cuprinse în lucrarea de diplomă, susținută la Universitatea București, Facultatea de Geologie-Geografie. Iată ce se spune " Originea numelui satului de reședință-Ariceștii Rahtivani- vine de la fostele sate Ariceștii de Jos, dezvoltat în jurul conacului și al moșiei Aricescu, în care funcționează azi (1977) dispensarul uman și Ariceștii de Sus, dezvoltat în jurul fostului conac Cociu-Beiu, precum și satul Rahtivani, în care funcționează astăzi Consiliul Popular"

Numele satului Nedelea vine de la o hangiță cu același nume, pe care au găsit-o aici cele câteva familii de oieri care au venit din județul Buzău și s-au instalat aici, pe moșia Filipescu. despre același episod se spune, într-un înscris, dedatat, aflat în arhiva primăriei Ariceștii Rahtivani, se spune: "În anul 1792, câteva familii de români din Transilvania au trecut cu oile în Țara Românească și s-au așezat pe moșia Baba-Ana, din județul Buzău, proprietatea hatmanului Mihăiță Filipescu. Și fiindcă acolo suferea de lipsă de apă pentru vite, în anul 1793, cu voia proprietarului s-au instalat pe moșia Filipescu."

Satul Târgușorul Nou s-a format în urma mutării mănăstirii Târgușorului Vechi pe apa Leaotului, în anul 1850, la o distanță de circa 6 km nord de Târgușorul Vechi. "La început sa numit cătunul Câmpul Teiului, actualul nume purtându-l, ofocial, din anul 1857. Vechea mănăstire este astăzi biserica satului."

Pentru completarea cu noi date a istoricului comunei, vom aduce în atenție, rod au unor cercetări amănunțite. Bunăoară, Mihai Apostol, într-o recentă lucrare apărută la Editura "Ploiești-Mileniul III", "Dicționar istoric al județului Prahova", afirmă: " Comuna își trage numele de la boierii Aricești". Celălalt nume derivă de la satul Rahtivani, adică slujbașii la curte, care îngrijeau de harnașamentele cailor domnești".

Se pare ca prima atestare documentară a comunei se referă la un sat dispărut:Stoenești, înființat prin secolul al XVII-lea.

Un hrisov ieșit din cancelaria lui Neagoe Basarab, la 17 octombrie 1515-1517, întărea spătarului Dan, stolnicul Pârvu și un oarecare Bârcă, "jumătate din satul Stoenești, cu moară", în urma unei judecăți avute cu sulgerul Simca din Șitoaia, fratele postelnicului Marcea care era cumnat cu domnul.

Satul Stoenești reapare amintit într-un hrisov din 15 iunie 1603, când Radu Ștefan întărește marelui logofăt Stoica din Strâmba, fost dregător de seamă a lui Mihai Viteazul, sol al acestuia la împăratul Rudolf al II-lea, "ocină la Stoenești, la gura Prahovei, cumpărat de la Boga din Pietroșani, cu 500 aspri "

după unele documente reiese că Stoica era apreciat ca fiind unul dintre boierii însemnați ai Țării Românești, care urmau să primească daruri, în toamna anului 1601, din partea împăratului Rudolf, ca în 1602, când boierii l-au vrut ca domn, a refuzat această cinste, susținându-l pe Radu Șerban, pe care l-a urmat apoi în pribăgei. Acest Stoica, cumpăra în vara anului 1604, o noua ocină la Stoenești, de la un oarecare Danciu, pentru suma de 5000 de aspri.

la 2 iulie 1609 Radu Ștefan întărea marelui logofăt Lupu din Măgureni o ocină la Stoeneștii de Jos de la Prahova, cumpărată de danciu, " pe vreme de mare foame ", cu 2500 de aspri, apoi dăruită fiicei sale vitrege maria. localitatea apare destul de des în documentele secolului XVII. Astfel, la 29 iulie 1612, un hrisov dat de radu mihnea întărea marelui postelnic Fotea, cel căsătorit cu Stana din Brâncoveni, sora marelui vornic Preda Brâncoveanu, kiar la 15 ianuarie 1613, ocine " cu rumâni aflați acolo și cu cei fugiți "
La 29 noiembrie 1616, ne reîntalnim cu boier Stoica din Strâmba, de astă dată cetichetat drept fost mare logofăt, căruia Alexandru Iliaș îi întărea o ocină cu venici în Stoeneștii de Sus-Prahova.

Localitatea este pomenită și la 18 februarie 1626, într-un hrisov al lui Alexandru Coconul, cu cad de apă pe valea prahovei. iar în toamna aceluiași an, la 1 septembrie 1626, apare în documente și numele localității Acriceștii. La acestă dată, postelnicul Mitrea dădea un zopis vătafului Enache, prin care îi vindea o ocină, rumâni și vad de moară în " Aricești ot Prahova ". Îndată după obținerea domniei, Matei Basarab dăruiește căpitanului Mareș din Ploiești "satul Stoenești ot sudstva Prahova, cu tot cu hotarul și cu toți rumânii și cu morile și cu viile și cu tot venitul, pentru dreaptă și credincioasă slujba ce au slujit domnii mele, unde au fost pâsul domnii meale și ale țării. Și nu și-au cruțat nimic a-și vărsa sângele pentru domnia mea ". Satul fusese proprietatea boierlui Necula, un grec din Ianina, frate cu marele postelnic Fotea și cu marele vistier vasile, care, în august 1631, împreună cu "o seamă dân boiari cei mari ai țerai s-au ridicat spre domnia mea cu oaste și cu războiul."

Dupo obținerea scaunului domnesc de către Matei basarab, fostul mare vistier Necula, fuge în Moldova, de unde se va întoarce cu oaste să-l pună domn pe Radu iliaș. Matei Basarab îi confiscă averea pentru "rea huclenie", dăruind satul Stoenești căpitanului Mareș, la 23 octombrie 1632, pentru ca, două zile mai târziu, să iasă în întampinarea de " moldoveni și tătari de strânsură (...), în marginea orașului (bucurești), între Dudești și între mănăstirea Mărcuții, și acii se loviră într-o zi și nici o parte, nici alta nu biruii.

Doi ani mai târziu, în 1634, este atestat în documente și satul Crângul Teiului, veche denumire pentru Târgușorul Nou. Tot timpul domniei lui Matei Basarab, afirmă George Bâdiceanu în monografia comunei Brebu,editura Universul, în 1932, s-ar fi realizat și canalul Leaotului, pentru punerea în funcțiune a unor mori, de către prizonierii făcuți în urma luptei de la Finta.Deși nu sunt suficiente documente ca

re să ateste acest fapt, se crede că Leaotu a fost realizat cu mult înainte.

Spre sfârșitul anului 1675, ploieșteanul Vintilî Merișescu, împreună cu fiul Badea, vindea, prin zapis " niște moșie de la Stoenești " jupănului Dușcă din Călinești. În 1694, aflăm dintr-o " condică " a lui Brâncoveanu, primele știri despre boierii Aricești: " să se știe ce s-au ales și Iorgăi logofăt Aricescul cu megiașii den Dărmănești partea lor de moșie de acolo ce se cheamă Dermănescu Stănjăni 120, și pren mijlocul moșii despre prăovița, iar au ales Iorgăi logofăt Aricescul cu megiașii stănjăni 128..."

Secolul al XVII este mai pușin darnic în documnete. Știm totuși că, în 1777 Ilie Aricescu, împreună cu soția sa Neaga și cu vistierul Enache Văcărescu, ctitoresc o biserică în Ariceaști, iar spresfârșitul veacului în 1793, niște ciobani transilvăneni, cu oile, care se așează cu un an înainte la Baba Ana, pe moșia hatmanului Mihăiță Filipescu, de unde lipsa de apă îi gonise, se stabilesc la Nedelea, unde ridică, în același an o biserică.

La 19 februarie 1818, egumenul mănăstirii Târgșor, Paisie, răspundea serdarului Nicolae Trăsnea, epitropul mănăstirii Pantelimon, în privința nemulțumirilor manifestate de locuitorii "ungureni (adică transilvăneni) ot Crângașul Teiului ce se află locuința lor (pe )moșia sfintei mănăstiri", învinuindu-l pe " semeși și zurbagii " care "stau împotriva arendașilor la toate dijmurile lor nu să supun să plătească după vechiul obicei și după cum plătesc și locuitorii pămanteni", fapt pentru care se adresase "ispravnicului de streini " ce dispusese o cercetare " la fața locului și s-au hotărât de către zapcii ca să ridice 5 familii a nu mai face zâzănii "

Menționăm că, în 1838 Crângul Teiului făcea parte din plasa Târgușor. în timp ce localitățile Ariceștii de Sus,Ariceștii de Jos, nedelea și Țigănia aparțineau de plasa Filipești.

În 1870, comuna purta numele de Ariceștii de Sus(reședință), Aricești de Jos și Rahtivani. Un sfert de veac mai târziu purta denumirea de Aricești.

Cu excepția satului Buda-înființat în jurul stației CFR Buda - toate celelalte își trag denumirea de la fostele conace și moșii care au existat pe acest teritoriu și în jurul căruia s-au dezvoltat, fie pe seama păstoritului-cu deosebire, Nedelea- prin stabilirea ciobanilor în jurul vechiului han, fie pe seama agriculturii, locuitorii fiind aduși din alte părți ale țării să lucreze pe moșii. Astfel, la Târgușor, pentru efectuarea muncilor pe moșia mănăstirii, s-au adus 8-9 familii dintr-un sat din "cotul Buzăului", carora li s-au dat terenuri. Mai târziu, au venit și lucrătorii unguri din Făgăraș, care , în decursul anilor, au format localiattea Târgușorul Nou. Toți aceștia, în anul 1864, au fost împroprietăriți.

despre legea rurală din 1864, există documnete care atestă faptul că în Aricești au fost împroprietăriți 177 de locuitori, în Nedelea 117 și în Târgușorul Nou 147, pe moșiile domnilor Rahtivanu, Cociu-Beiu, filipescu și alții.Moșia Târgușorul Nou pe care s-a făcut împroprietărierea, aparținea Euforiei Spitalelor civile. În toate satele comunei s-a desfășurat o bogată activitate comercuală, mai ales în Târgușor, unde funcționau 8 mori și 5 cârciumi beneficiind și de legăturile înlesnite de drumurile de legătură Ploiești-Târgușorul vechi, precum și Ploiești-Târgoviște. Aproprierea de Târgușorul Vechi, centru administrativ și comercial medieval, înfluențează și dezvoltarea satului Târgușorul Nou. Vetrele satelor s-au menținut aceleași, în general, cu excepția satului Stoenești, a cărei vatră fusese amplasată lângă " Podul de Fier" (construit mult mai târziu). iar în urma unei viituri a Prahovei, se mută pe actuala vatră, când se construiește și biserica. în anul 1827.

Documentul care atestă menținerea vetrei satului Nedelea este "Planul moșiei coproprietarilor nedeleni, întocmit în 1864 de ing. Hotarnic ion Siminogeanu", din care reiese concentarea caselor pe un aliniament parale cu părăul Prahova, aliniament care se menține și astăzi.

În varta anului 1906, nginerul hotarnic I.C.Gold vine în localitate pentru a întocmi planul și hotărnicia moșiei Ariceștii de Mijloc (fostă Cociubei), proprietatea lui Ghe.Gr Cantacuzino, iar 2 ani mai târziu, în primăvară, revine pentru a întocmi, de asemenea, planul și hotărnicia moșiei Nedelea, fostă proprietate a soților Auna și Constantin popovici, la acea dată, ajunsă în proprietatea lui ion Iliescu și Gheorghe Finichiu
În toamna anului următor, ofițerul topograf lt. S. demetricoici vine și el în comună pentru întocmirea planului și hotărniciei izlazului comunal din Târgușorul Nou, acordat țăranilor din moșia vatra Schitului Târgușor, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile

După cel de-al doilea război mondial, organizarea adimnistrativă cunoaște mai multe etape. Astfel, în 1946, se desființează plasa Filipești și apare plasa Moreni, din care au făcut parte localitățile Aricești și Nedelea, iar celelalte localități- Târgușorul Nou și Stoenești - continuând să facă parte din plasa Târgușor. raionarea din anul 1951 aduce schimbări și în configurația localităților care compun astăzi comuna. Bunăoară, localitățile Aricești și Nedelea făceau parte din raionul Câmpina, iar Târgișorul Nou și Stoenești din raionul Ploiești.

Schimbările administrative ulterioare au unit toate aceste comune în aceasi unitate administrativ-teritorială, respectiv regiunea și apoi județul.

Împărțirea administrativă din anul 1968, a dus la unificarea tuturor satelor care formează astăzi comuna Ariceștii Rahtivani.